By 
1
0
Așteptările pentru sezonul 3 din The White Lotus erau uriașe. Mike White a reușit să creeze un adevărat fenomen cu primele două sezoane, așa că revenirea serialului în 2025 era unul dintre cele mai anticipate momente din televiziune.
De data aceasta, acțiunea se mută într-o locație exotică din Asia, iar atmosfera luxuriantă e completată de o distribuție nouă, cu nume precum Michelle Monaghan (True Detective), Patrick Schwarzenegger (Gen V), Carrie Coon (Gone Girl) și Jason Isaacs (Lucius Malfoy din Harry Potter).
Primele episoade: ritm lent, dar intenționat
După vizionarea primelor trei episoade, e clar că The White Lotus își păstrează stilul caracteristic: o construcție lentă a tensiunii, personaje fascinante și o atmosferă care ascunde ceva sinistru sub suprafață. Ritmul e mai lent decât în sezoanele precedente, iar White pare să își ia timp pentru a dezvălui povestea, ca și cum ar decoji o ceapă, strat cu strat. Poate părea frustrant pentru unii spectatori, dar fanii serialului știu că răbdarea este răsplătită pe măsură ce misterele încep să iasă la suprafață.
Distribuția: talent imens, dar chimie ezitantă
Una dintre puținele rezerve pe care le am în acest început de sezon este lipsa unei conexiuni evidente între actori. Deși individual fiecare actor își face treaba impecabil, în primul episod nu s-a simțit aceeași coeziune pe care am văzut-o în sezoanele anterioare.
Poate că e prea devreme să tragem concluzii, dar deocamdată interacțiunile dintre personaje par puțin forțate. Pe de altă parte, știm că The White Lotus își lasă personajele să evolueze treptat, așa că e posibil ca această lipsă de chimie să fie intenționată și să se rezolve pe parcurs.
O coloană sonoră care crește în intensitate
Un alt element definitoriu al serialului este coloana sonoră. Dacă în primul episod muzica mi s-a părut mai puțin captivantă, pe măsură ce povestea avansează, începe să capete același impact hipnotic ca în sezoanele anterioare. Soundtrack-ul face parte din identitatea The White Lotus, iar Mike White pare să fi găsit din nou rețeta potrivită.
La capitolul producție, sezonul 3 nu dezamăgește. Fiecare cadru este atent lucrat, scenografia e spectaculoasă, iar bugetul generos se vede în fiecare detaliu. Indiferent de direcția în care merge povestea, un lucru e sigur: The White Lotus rămâne un festin vizual.
Tsunami-ul e pe drum
Deși sezonul 3 nu pare să inoveze radical formula consacrată, The White Lotus continuă să fie un exemplu de serial bine scris și impecabil produs. Personajele își arată încet fațetele ascunse, iar senzația că ceva inevitabil se va întâmpla plutește în aer. După trei episoade, e greu de spus dacă va egala sezoanele anterioare, dar un lucru e clar: Mike White știe ce face, iar furtuna e pe cale să înceapă.
By 
