Cosmin Agafiței 
0
0
„What’s in the box?”
Au trecut trei decenii de când Brad Pitt a întrebat cu voce tremurândă: „What’s in the box?”, iar acel moment rămâne înrădăcinat în istoria cinematografiei. „Se7en”, regizat de David Fincher, nu este doar un thriller psihologic cu accente de film noir – este o explorare profundă a răului uman, a morții și a păcatului. Un film care, în ciuda anilor trecuți, își păstrează prospețimea și forța printr-o atmosferă apăsătoare, o regie impecabilă și o poveste macabră ce nu îți dă pace.
O atmosferă care te sufocă
Totul în „Se7en” este construit pentru a te face să te simți inconfortabil. Lumina slabă, străzile murdare, ploaia care pare că nu se mai oprește și interioarele reci în care lumina nu face decât să accentueze deznădejdea – toate creează un cadru vizual care potențează tensiunea. Este un film întunecat la propriu și la figurat, iar această alegere estetică e esențială pentru impactul pe care îl are asupra privitorului.
Morgan Freeman joacă impecabil rolul detectivului William Somerset, un veteran calm, calculat și profund, care se află în ultima săptămână de muncă înainte de pensionare. El este contrastat perfect de partenerul său, David Mills (Brad Pitt), un detectiv tânăr, impulsiv și nerăbdător, care încă nu a învățat să privească lumea prin lentila cinismului.
Relația dintre cei doi evoluează treptat – de la neîncredere și iritare, la un respect reciproc și o camaraderie autentică. Somerset devine mentorul tăcut al lui Mills, încercând să-l pregătească pentru un adevăr dureros: uneori, răul nu are o logică și nu poate fi înțeles. Dar John Doe, criminalul în serie care le oferă cele mai sumbre lecții, are altă părere.
John Doe – răul cu o agendă
Deși apare târziu în film, antagonistul oferă una dintre cele mai înfiorătoare interpretări ale unui criminal în serie din istoria cinematografiei. Doe nu este un psihopat generic, ci un om metodic, inteligent, cu o teorie despre lume pe care o impune prin crime elaborate, inspirate de cele șapte păcate capitale: lăcomie, mândrie, desfrânare, invidie, mânie, lene și lăcomie.
El nu vrea doar să ucidă. Vrea să transmită un mesaj. Vrea ca lumea să vadă – așa cum o vede el – urâțenia, corupția, păcatul. Este un personaj care provoacă frisoane nu doar prin faptele sale, ci și prin cât de lucid și rațional pare în logica lui pervertită. Când este adus în scenă, cu jumătate de oră înainte de final, filmul capătă o nouă dimensiune – nu mai este doar o anchetă, ci o confruntare de idei între ordine și haos, între rațiune și nebunie.
Finalul filmului rămâne unul dintre cele mai memorabile și cutremurătoare din toate timpurile. Fără să intrăm în spoilere, scena din deșert, tensiunea crescândă, și replica devenită emblematică – „What’s in the box?” – marchează un punct de cotitură în genul thriller. Este o încheiere brutală, dar perfect coerentă cu temele filmului: răul nu vine cu avertisment și nu poate fi întotdeauna oprit.
„Se7en” nu este un film pentru oricine. Este sumbru, violent, apăsător și extrem de provocator. Dar pentru cine are curajul să îl parcurgă până la capăt, este o experiență cinematografică profundă, care lasă urme.
Paul Athes 