Rope – Absolutul lui Hitchcock?

Timp citire2 Minute

Ce au în comun Nietzsche, o funie și Jimmy Stewart? Ei bine, la prima vedere, par trei elemente puse haotic la un loc, însă, Alfred Hitchcock s-a folosit de acest cumul de factori pentru a ilustra magistral filmul Rope.

Regizat de marele maestru al suspansului și lansat în 1948, Rope este un festin al tenebrosului și lugubrului dus la rang de artă. Crima perfectă a lui Brandon și Philip facuta asupra lui David este doar un pretext pentru a ne arăta dihotomia dintre psihopatie și umanitate, dintre crimă făcută fără remușcări și crima pasională, dar plină de cutremur interior.

Dincolo de aceste două personaje, Hitchcock ne aruncă un mix de personaje care mai de care mai colorate. Doamna Atwater, acea bătrână excentrică pasionată de astrologie și cultură pop, tânăra Janet, care se află între un conflict interior după ce își revede vechea iubire, pe Kenneth. Nici Mrs. Wilson, menajera casei nu este un personaj lipsit de viață, ea flirtând cu Rupert, în ceea ce pare o revigorare a unei iubiri din tinerețile celor doi.

Funia este omniprezentă și este principalul laitmotiv al lui Hitchcock. De altfel, marele regizor britanic a folosit funia ca obiect magic, la fel cum o face și în toate celelalte filme ale, cu un obiect sau altul (foarfeca în Dial M for Murder sau oglinda în Rear Window).

Relația dihotomică dintre Brandon și Philip este exploatată la maxim de Rupert, fostul lor profesor fiind un detectiv de excepție. În cele din urmă, festinul lugubru și ceremonia de rit păgân prin care este “celebrată” ,în fapt, dispariția lui David. De altfel, Rupert este plin de suspiciuni după ce vede breșe în comportamentele celor doi și în cele din urmă, deslușește misterul care plutea în aer încă de la început.

În mod paradoxal, atât Alfred Hitchcock, cât și Jimmy Stewart, au declarat în deceniile ulterioare că Rope este un eșec cinematografic. Hitchcock, cunoscut pentru perfecționismul absolut al creației sale, a spus inițial despre Rope că este un “experiment cinematografic eșuat”. În cele din urmă, spre sfârșitul vieții sale, viziunile sale despre Rope s-au mai domolit, însă, a continuat să rămână rezervat la adresa filmului din 1948.

Pentru noi și în special pentru subsemnatul, Rope este, contrar părerii Maestrului, zenitul creației sale. Dincolo de cinismul și elementele lugubre și tenebroase, Hitchcock ne-a dat și o lecție de moralitate, filosofie existențialistă și o expunere foarte fină a demarcatiei psihologice dintre psihopatie și normalitate. Să fie Rope absolutul lui Hitchcock? Greu de răspuns, mai ales că Maestrul Suspansului are un registru cinematografic foarte numeros și foarte, foarte valoros. După părerea subsemnatului, cel mai valoros registru regizoral din istoria cinematografiei.