“Acum eu sunt moartea, Distrugatorul de Lumi.”
Oppenheimer, ultimul film scris, regizat si produs de Christopher Nolan, s-a lansat in cinema. Un film biografic despre J. Robert Oppenheimer, cel supranumit “Tatal Bombei Atomice”. Filmul este adaptat dupa cartea de succes American Prometheus: The Triumph and Tragedy of J. Robert Oppenheimer.
Din distributie fac parte Emily Blunt, Robert Downey Jr., Florence Pugh, Jack Clarke, Matt Damon si cateva surprize pe parcurs.
Multi il declara cel mai bun film al anului 2023, cel mai bun film al lui Nolan etc. Da, cred ca este.
Sinopsis: Oppenheimer este un thriller epic filmat în IMAX® care aruncă publicul în paradoxul palpitant al omului enigmatic care trebuie să riște să distrugă lumea pentru a o salva.
Filmul spune povestea fizicianului J. Robert Oppenheimer și a rolului pe care l-a avut în dezvoltarea bombei atomice.
Dintre toate filmele lui, asta pare filmul cel mai putin reprezentativ pentru Nolan. Deoarece nu am iesit confuz de la el. Dureaza 3 ore, am avut cateva momente in care imi parea un pic plictisitor, probabil eram foarte nerabdator sa vad punctul culminant. Dar odata cu inaintarea in desfasurarea filmului, am fost cuprins de elementele definitorii pentru un film de asemenea magnitudine.
Scena cu testul Trinity, primul test cu bomba atomica desfasurat la Los Alamos, este extraordinara, probabil una dintre cele mai bune scene din cinematografie. Felul cinematografic in care a fost surprins, combinat cu coloana sonora este de o maiestrie rar intalnita.
In filmul asta gasesti cinematografie pura, modul in care ar trebui sa se faca filmele. C. Nolan tine inca stafeta sus si marseaza spre mentinerea unui anumit mod de a realiza filme. A filmat filmul asta aproape in intregime in IMAX, aceasta tehnologie revolutionara, pentru care, pentru prima data a filmat in alb-negru, nimeni nu m-ai realizase asta pana acum.
Scenariu a fost scris la persoana I, o premiera pentru Nolan si s-a focusat doar pe personajul principal si modul in care el interactioneaza si se dezvolta cu celelalte personaje, si felul in care el evolueaza odata cu povestea.
Ludwig Gorranson s-a “jucat” frumos cu coloana sonora, care merge perfect cu interpretarea lui Cillian Murphy. Esti tinut intr-un suspans continuu, trimis intr-un carusel muzical, cand e liniste, cand te loveste cu un sunet puternic.
Multi au criticat faptul ca reprezentarea feminina nu prea exista si ca rolul lui Florence Pugh este doar de a fi o femeie usoara in calea lui, nimic fara substanta. Consider ca are un rol destul de important in dezvoltarea si maturizarea personajului, de astfel, pana la sfarsit are si o criza emotionala din cauza ei si a faptului ca iubit-o. Emily Blunt, femeia din spatele geniului. Rolul ei pare insignifiant, de sotie, de mama, dar spre final livreaza un moment exceptional.
Asta e motivul pentru care mergi la cinema. Pentru filme de genul. Astea sunt filme rarisime, iar atunci cand se lanseaza, trebuie urmarite la cinematograf.
Filmul a debutat cu incasari globale la box office de 175 de milioane de dolari, la un buget de 100 de milioane de dolari. Marketingul, viralizarea social media cu Barbie lansat in acelasi timp, cast-ul numeros si plin de prestanta, dar mai ales numele regizorului au atras o cantitate importanta de oameni in primul weekend.
