Cosmin Agafiței 
0
0
Într-o lume nu foarte îndepărtată, unde resursele sunt limitate, natura e în colaps și viața a fost prelungită artificial, ideea de a avea un copil devine un lux reglementat de stat. În această realitate distopică și totodată profund umană se desfășoară The Assessment (2024), un thriller SF cu accente dramatice, care marchează debutul în regia de lungmetraj al lui Fleur Fortuné.
Cu un trio de actori în formă de zile mari — Elizabeth Olsen, Himesh Patel și Alicia Vikander — filmul propune o poveste intimă despre iubire, sacrificiu, identitate și alegerile imposibile ale unei societăți care a pierdut controlul asupra viitorului.
Un test de șapte zile pentru a deveni părinte
Povestea pornește de la premisa unui „test” de șapte zile, o procedură instituționalizată prin care cuplurile trebuie să treacă pentru a primi permisiunea de a deveni părinți.
În centrul acțiunii se află Mia (Elizabeth Olsen), o botanistă dedicată, și Aaryan (Himesh Patel), un designer de animale virtuale — într-o lume în care animalele reale au dispărut complet. Cei doi trăiesc izolați într-o casă high-tech, sub o cupolă de protecție, iar dorința lor sinceră de a avea un copil e pusă la încercare de sosirea Virginiei (Alicia Vikander), o evaluatoare trimisă de stat pentru a-i pune la încercare.
Virginia nu e o simplă funcționară: cu o prezență rece, aproape mecanică, și o disciplină nemiloasă, ea devine în scurt timp o prezență destabilizatoare.
Timp de o săptămână, le analizează nu doar comportamentul, ci și temerile, limitele și chiar iubirea. Alicia Vikander oferă un rol memorabil, balansând între rigiditate și un tip de nebunie metodică ce amintește de personajul din Ex Machina (regie Alex Garland). Apariția ei în casă e ca un virus care scoate la suprafață tot ce e nespus între Mia și Aaryan.
Mai mult decât SF: un thriller intim cu accente psihologice
Filmul e departe de a fi o simplă poveste SF. E mai degrabă o dramă cu accente de thriller psihologic, cu momente bizare, tensionate, uneori chiar amuzante în absurditatea lor.
Scenariul semnat de Dave Thomas, Nell Garfath-Cox și John Donnelly e atent scris: oferă suficiente detalii despre această lume a viitorului ca să te facă curios, dar nu îți bagă pe gât explicații.
Eficiența vizuală vine din colaborarea reușită dintre cinematografia lui Magnus Jønck și decorurile reci, minimaliste, realizate de Jan Houellevigue — un univers care pare steril, dar ascunde haos sub suprafață.
Actorii: un trio care susține tot filmul
Dar ce dă cu adevărat forță filmului sunt actorii. Elizabeth Olsen, cunoscută pentru gama sa emoțională impresionantă, livrează o performanță vulnerabilă, interiorizată, în contrast cu rigiditatea personajului Virginiei.
Himesh Patel completează subtil acest duo cu o interpretare calmă, dar nu lipsită de intensitate. Împreună, cei trei oferă o dinamică greu de anticipat, plină de nuanțe.
The Assessment nu e un blockbuster cu efecte spectaculoase, ci o poveste care se desfășoară aproape exclusiv într-un singur spațiu, mizând pe dialog, tensiune psihologică și detalii de comportament.
Este, poate, genul de film care te lasă cu întrebări incomode: ce înseamnă să fii părinte într-o lume care a pierdut sensul natural al vieții? Cine are dreptul să decidă asupra viitorului altcuiva? Și cât de mult din intimitatea noastră suntem dispuși să sacrificăm pentru un ideal?
Într-o epocă cinematografică saturată de SF-uri zgomotoase și fără miză reală, The Assessment vine ca o surpriză plăcută: un film curajos, cu idei mari, dar spus pe un ton intim. Nu e o capodoperă, dar e un experiment reușit și o promisiune interesantă din partea regizoarei Fleur Fortuné, de care sigur vom mai auzi.
About the Author
