Cosmin Agafiței 
3
0
După ce am terminat primul sezon din Andor – și mai ales sezonul al doilea – urmat, firește, de Rogue One, mi s-a reaprins gustul pentru universul Star Wars. Și nu doar un dor nostalgic, ci un impuls serios de a revedea totul, în ordine cronologică. Așa că am început cu începutul universului cinematografic: The Phantom Menace.
Întoarcerea la începuturi
În Episodul I: The Phantom Menace, facem pentru prima oară cunoștință cu un Anakin Skywalker copil. Jake Lloyd îl joacă pe micul sclav din Tatooine, plin de energie și, în mod evident, „special”. Tot aici îl vedem pe Obi-Wan Kenobi într-o variantă tânără, interpretat de Ewan McGregor, dar și pe mentorul său, Jedi-ul calm și înțelept Qui-Gon Jinn (Liam Neeson), a cărui prezență adaugă greutate filmului.
Și nu în ultimul rând, intră în scenă regina Amidala – o tânără Natalie Portman cuminte, dar parcă prea reținută – și, bineînțeles, Darth Maul, antagonistul tăcut, letal și memorabil, cu o înfățisare care a rămas întipărită în mințile fanilor.
Povestea ne duce de la intrigile politice ale planetei Naboo la deșerturile nesfârșite ale planetei Tatooine, plină de dune de nisip și viermi subterani (trimitere clară către Frank Herbert și al său Dune), unde Anakin câștigă un podrace spectaculos, poate cel mai palpitant moment al filmului, și astfel își câștigă libertatea. Dar filmul capătă greutate abia spre final, odată cu moartea lui Qui-Gon în lupta cu Darth Maul – o confruntare intensă, pe o muzică care face și azi pielea de găină.
Spectacol vizual, dar un scenariu slab
George Lucas și echipa sa oferă un spectacol vizual impresionant. Lumea din The Phantom Menace e bogată, diversă, cu orașe plutitoare, metropole subacvatice și peisaje extraterestre gândite cu migală. Senatul Galactic, de pildă, arată ca un amfiteatru cosmic în care vocile se rostogolesc între platforme zburătoare. Tehnologia e fascinantă, dar parcă prea multă atenție a fost acordată acestor detalii, în detrimentul personajelor.
Dialogurile sunt plate, reci, cu o formalitate cvasi-clasică. Relațiile dintre personaje nu conving, actorii – în ciuda numelor mari – par deconectați. Liam Neeson rămâne stâlpul narativ, dar până și el pare ușor blocat în regia rigidă a lui Lucas. McGregor e monotonic, lui Natalie Portman îi lipsește din profunzime. Iar Jar Jar Binks… deși un experiment tehnologic curajos, este destul de greu de înghițit, chiar și pentru publicul-țintă: copiii.
Punctul de cotitură: întâlnirea cu Anakin
Unul dintre momentele-cheie ale filmului este întâlnirea lui Qui-Gon cu Anakin. Îl descoperă într-un atelier de pe Tatooine și simte imediat că băiatul are o legătură aparte cu Forța. Asta îl face să parieze pe el la cursa Podracer, mizând nu doar pe piese pentru nava stricată, ci pe viitorul întregii galaxii. Dar aici apare și prima fisură emoțională: despărțirea lui Anakin de mama sa e tratată superficial. Deși momentul e potențial devastator, filmul nu-l sapă suficient de adânc. Aici se vede o scăpare din partea lui George Lucas.
Verdictul unui fan întors acasă
The Phantom Menace e departe de a fi un film perfect. Are momente inegale, replici stângace și personaje care nu reușesc să te câștige imediat. Dar, în ciuda acestor slăbiciuni, rămâne o parte importantă din saga. Nu neapărat prin profunzime sau tensiune, ci prin faptul că deschide un nou capitol, construiește o lume și oferă acel sentiment de „altundeva” pe care Star Wars l-a definit dintotdeauna.
Privind înapoi, e clar că Lucas a făcut un film gândit în primul rând pentru copii – cu multe culori, forme și viteză – dar a reușit, totuși, să strecoare și semințele unei tragedii care va înflori abia mai târziu. Moartea lui Qui-Gon, rugămintea sa către Obi-Wan – „Promite-mi că vei antrena băiatul” – dă greutate întregului film. Un final cu miză reală, care îl salvează de la irelevanță.
Pentru mine, revizionarea a fost ca o reîntoarcere acasă. Cu bune și rele, cu momente care m-au făcut să râd sau să ridic o sprânceană, The Phantom Menace rămâne o parte esențială din moștenirea Star Wars. Și cu acest prim pas făcut, maratonul continuă. Să înceapă Atacul Clonelor!
About the Author
